Baxaba el xueves al mercau,
Colasa la de la Curra,
muy guapa y muy gallaspera,
a caballo de una burra.
Detrás de ella iba Colás,
nieto de Pilar de Pin,
dándose moncha importancia,
arreblagau n'un pollín.
El animal de Colás,
quiso abrazar a la Curra,
y el burru por nun ser menos,
zampose enrriba la burra.
La burra cayó debaxo,
La Curra, también cayó,
¡San Gregoriu nos ampare!
¡El polvu que allí se armó!
Colasa la de la Curra,
muy guapa y muy gallaspera,
a caballo de una burra.
Detrás de ella iba Colás,
nieto de Pilar de Pin,
dándose moncha importancia,
arreblagau n'un pollín.
El animal de Colás,
quiso abrazar a la Curra,
y el burru por nun ser menos,
zampose enrriba la burra.
La burra cayó debaxo,
La Curra, también cayó,
¡San Gregoriu nos ampare!
¡El polvu que allí se armó!